---

În timpul Sfintei Liturghii din duminici, copiii români participă la școala duminicală organizată în incinta bisericii. Repartizați în două grupe, ei desfășoară activități diferite în funcție de vârstă: în grupa de copii preșcolari (3-6 ani) cei mici sunt încurajați în a da frâu liber imaginației lor prin desen, realizarea de mici bricolaje, produs finit obținut în urma mai multor operații (desenare, colorare, decupare, perforare, lipire), colorat (al unor desene de inspirație religioasă) etc. în acest timp copiii sunt încurajați să folosească exclusiv limba română în comunicare. Grupa a doua, constituită din copii de peste 6 ani, are ca scop principal cunoașterea istoriei românilor, perfecționarea limbii române vorbite și utilizarea ei cât mai frecventă în exprimare, în scris și citit.

Obiectivele noastre pot părea modeste, mai ales românilor din România, dar contextul lingvistic cotidian al diasporei este diferit. Cu rare excepții, copiii românilor din diaspora nu pot folosi limba maternă mai mult de 3-4 ore pe zi, spre deosebire de franceză/engleză. Susținut de activitățile școlare de peste săptămână, vocabularul activ al copiilor devine mai bine reprezentat în franceză/engleză și copiii găsesc mult mai ușor să comunice între ei, și adesea chiar cu părinții lor, în limba pe care o vorbesc la școală. Este realitatea tristă a pierderii unei moșteniri inestimabile - limba română, sufletul poporului român, este stingerea "însăși florii sufletului etnic al românimii"*. Suntem martorii acestei realități și nu putem să rămânem insensibili.

Copiii au nevoie de mai multe ocazii de a se exprima românește, au nevoie să fie încurajați în a folosi mai des și a dezvolta cunoștințele lor de limba română. De aceea, școala duminicală le oferă acest sprijin: fără a-i îndepărta pe copii de la scopul principal al prezenței lor la biserică - participarea la viața religioasă, rugăciunea, ei sunt îndrumați în aprofundarea cunoștințelor de limbă și de religie ortodoxă prin intermediul textelor românești: povestiri istorice, texte hagiografice, texte din Pateric adaptate pentru copii, texte din Biblia pentru copii, texte din diverse reviste ortodoxe adresate lor care apar în România. Așa, de exemplu, copiii citesc în clasă marea majoritate a pildelor din duminici și primesc explicații - de la chestiunile legate de vocabular, până la cele privind sensul textului. Contribuția majoră le aparține, întrucât ei ajung adesea să distingă singuri sensul în urma discuțiilor care îi antrenează de la mic la mare. Fiecare participă ajutând la desfășurarea dialogului și intervenția fiecăruia este încurajată și apreciată. Nu de puține ori capacitatea lor de a surprinde esențialul sau mai puțin evidentul unor texte ne surprinde, ne stimulează să le propunem texte bogate în sensuri și imagini și ne demonstrează nevoia lor de răspunsuri semnificative la întrebările pe care și le pun.

Durata școlii duminicale este, în general, de o oră și jumătate. Ea începe cu perioada de istoria românilor - unde copiii învață, cronologic, episoadele importante ale istoriei noastre și se încheie cu perioada de limba română și religie. Atmosfera este degajată, fără constrângerile obișnuite ale vieții școlare (teme, evaluări) pe care copii o trăiesc în restul săptămânii.

Intenția primară, să nu uităm, este de a-i pune pe copii în contact susținut cu istoria neamului din care provin, cu religia și limba în care s-au născut. Un imperativ pe care, ca buni părinți și buni români, trebuie să-l considerăm și să ni-l asumăm ca atare.



* - Constantin Ciopraga [ resurse web ]
Cu excepționala-i clarviziune, Eminescu descifra în istoria, rostirii românești evoluția psihismului nostru: "Nu noi suntem stăpânii limbii (scria el), ci limba e stăpâna noastră. Precum într-un sanctuar reconstituim, piatră cu piatră, tot ce a fost înainte - nu după fantezia și inspirația noastră momentană - ci după ideea în genere și în amănunte - care a predominat la zidirea sanctuarului -, astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră românească. Nu orice inspirație întâmplătoare e un cuvânt de-a ne atinge de această gingașă și frumoasă zidire, în care poate că unele cuvinte aparțin unei arhitecturi vechi, dar în ideea ei generală este însăși floarea sufletului etnic al românimii." (Mihai Eminescu - Manuscrise, Caietul 2257)

---

Prof.

Cristina Iftimie

---

Pentru mai multe informații vă rugăm să ne scrieți pe adresa școlii.